Sub sintagma de "incluzie dentara" se intelege ramanerea unui dinte intraosos sau submucos dupa perioada sa normala de eruptie. Pentru a fi considerat inclus, in mod obligatoriu dintele trebuie sa aiba evolutia morfologica desavarsita, iar sacul pericoronar sa fie integru.
Cand dintele inclus se afla in intregime intraosos, incluzia este totala sau completa, iar cand coroana dintelui inclus nu este inconjurata in totalitate de os, fiind separata de cavitatea orala, de sacul pericoronar si de fibromucoasa incluzia este partiala.
In functie de grosimea planului osos care separa dintele inclus de planul mucoperiostal, incluzia totala poate fi superficiala sau profunda.
De obicei, dintii inclusi se gasesc in locul in care, in mod normal, evolueaza germenul dentar sau la distanta, in ectopie (incluzii ectopice).
In afara de incluzie exista si anclavarea dentara (Timosca), fenomen care se refera la un dinte sub fibromucoasa gingivala si al carui sac pericoronar comunica cu cavitatea orala, dar care nu-si poate desavarsi eruptia datorita unui obstacol mecanic, reprezentat cel mai adesea de dintii vecini.
Pot fi inclusi atat dintii temporari, cat si cei permanenti sau supranumerari, dar cel mai frecvent incluzia se intalneste la dintii permanenti, urmati, in ordine de dintii supranumerari.
Tratamentul acestor afectiuni este reprezentat de odontectomie si dezincluzie.
Este metoda chirurgicala conservativa prin care se elibereaza coroana unui molar de minte aflat in incluzie osoasa si submucoasa, excizand mucoasa si tesutul osos din jur, creand posibilitatea folosirii coroanei respective intr-o lucrare poetica.
Odontectomia dintilor inclusi se impune in toate cazurile in care acestia au produs complicatii septice grave, tumorale sau de alta natura. Indepartarea lor profilactica se face in cazurtile in care nu exista posibilitatea continuarii eruptiei, fie datorita lipsei de spatiu, fie datorita orientarii axului longitudinal de eruptie distal sau mezial. De asemenea se extrag molarii de minte inclusi ectopic.