Chirurgie Oro-Maxilo-Faciala » Rezectii apicale
Rezectia apicala este metoda chirurgicala care consta in extirparea apexului periapical, fiind precedata sau nu de tratamentul endodontic corect si obturatia perfecta a canalului. Tratamentul endodontic se poate efectua si in timpul actului chirurgical.
Ea are avantajul ca da posibilitatea unei obturatii calibrate, efectuata la vedere. Indicatiile rezectiilor apicale se grupeaza in doua categorii, in functie de adresabilitatea interventiei:
- indicatii care tin de stara patologica si locala a dintilor;
- indicatii care tin de situatia anatomica a diferitelor grupe de dinti
Indicatiile care tin de starea patologica locala se stabilesc pe baza examenelor clinic si radiografic, care isi propun sa precizeze lungimea radacinii si starea ei, situatia canalului radicular, amploarea leziunilor apicale si periapicale, raporturile procesului patologic cu dintii vecini, cu fosele nazale, cu sinusul maxilar, cu canalul alveolar etc.
Indicatii care tin de situatia anatomica a diferitelor grupe de dinti
In general rezectia apicala poate fi efectuata la toate grupele de dinti, de pe ambele arcade. Indicatia rezectiei apicale devine insa selectiva din cauza situatiilor anatomice diferite ale radacinilor in raport cu suprafetele osoase ale maxilarelor, precum si cu cavitatile anatomice de vecinatate. Toate acestea au facut ca indicatia cea mai frecventa a rezectiei apicale sa fie pentru dintii frontali (incisivi, canini). Interventia se practica si la premolarii superiori, dar trebuie avut in vedere riscul deschiderii sinusului maxilar.
La premolarii inferiori, dificultatea operatorie rezida in vecinatatea cu gaura mentoniera, cu posibilitatea lezarii pachetului vasculo-nervos.
Pentru molarii superiori, interventia este mult mai limitata si vizeaza, in ordine, molarii 1 si 2, ea fiind relativ usoara daca tabla osoasa vestibulara este subtire si distanta fata de sinusul maxilar este convenabila.
